"Stiu ca nu stiu nimic."

Astazi sunt in fata propriului meu blog, uimita si incantata, constientizand ca, de fapt, "Stiu ca nu stiu nimic"!

marți, 7 iunie 2011

MIDNIGHT SUN COURSE 2010 sau IMAGINEA ROMÂNIEI SUB SOARELE DE LA MIEZUL NOPŢII

     
     Între 6 şi 12 iunie 2010 am petrecut o săptămână unică în viaţa mea, în zona Aurorei Boreale, în nordul Finlandei, în regiunea Laponia, dincolo de Cercul Polar de Nord, deci, de casa lui Moş Crăciun. Cu siguranţă, vă întrebaţi ce am căutat acolo, în afară de minunea de a vedea soarele strălucind zilnic 24 de ore!!!  
Trebuie să precizez încă de la început că această călătorie n-ar fi fost posibilă fără sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) – Programul de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii (LLP) – Mobilităţi individuale de formare continuă Comenius, care a aprobat aplicaţia depusă de mine în luna ianuarie, 2010.


     Cu siguranţă, nu soarele de la miezul nopţii (MIDNIGHT SUN) a fost scopul călătoriei mele până la îndepărtatul Inari Lake şi înapoi, la Pucioasa, cu 5 avioane, ci altul, mult mai practic: am învăţat cum să iniţiez, să public şi să lansez on-line un jurnal electronic (eJournal) şi cum să particip / moderez o videoconferinţă. Desigur, trăim în epoca în care informaţia ajunge la fiecare dintre noi cu o viteză uimitoare, cu ajutorul unui singur click. Nu mai este nevoie ca mintea omenească să se încarce cu tot felul de informaţii (nu vorbim despre cultura generală, bineînţeles), căci avem la îndemână căi rapide prin care putem afla orice, oricând. Soluţia se cheamă… Internet.
     Asistăm cu toţii la fenomenul prin care copiii ne-au depăşit, din acest punct de vedere. Ştim că trebuie să fim în pas cu evoluţia, să facem mai uşor, mai plăcut, mai atractiv, mai activ şi mai eficient procesul de predare – învăţare şi, de ce nu, să fim cu un pas înaintea celor pe care îi educăm. Pentru aceasta, este nevoie de actualizarea metodelor şi a mijloacelor prin care îi învăţăm pe copii să înveţe. Căci nu cantitatea de informaţii este esenţială, ci felul cum îi învăţăm pe elevii noştri să discearnă între valoare şi nonvaloare, în avalanşa de informaţii care îi asaltează la orice pas, la orice… click!
     Aşadar, scopurile cursului eJournalism 2.0 “ Educational Collaboration Across Borders Using Web based Tools, the "Midnight Sun" Course in Lapland, with language support for French and German au fost:
     a) din punct de vedere tehnic:
- folosirea diferitelor caracteristici ale unui jurnal electronic;
- utilizarea şi să moderarea unei videoconferinţe;
- crearea de documente audio-video (opţional).
     b) din punct de vedere didactic:
- descoperirea unor tipuri de activităţi în domeniul e-jurnalistic şi exemplificarea acestora (exemple de bune practici);
- cooperarea în domeniul educaţional, utilizând e-jurnalul şi videoconferinţa;
- identificarea caracteristicilor variate ale muncii la un proiect internaţional;
- formarea unor deprinderi de programare socială, Web 2.0 şi de utilizare a instrumentelor de comunicare on-line.
     Colegii au fost minunaţi (oameni educaţi, calmi, toleranţi şi foarte interesaţi), iar formatorii ne-au făcut să ne simţim cu toţii colegi într-o mare şcoală europeană, în care tot timpul ai câte ceva de învăţat. Aş dori să le mulţumesc în mod deosebit formatorilor: Annemie şi Ludo Mateusen (Olanda), Viljenka Savli (Slovenia), Ilpo Halonen (Finlanda) şi creatorului acestui curs, Pentti Pirhonen (Finlanda) – pentru cunoştinţele şi competenţele demonstrate, pentru ajutor, promptitudine, răbdare, capacitatea de socializare şi de adaptare. Nu în ultimul rând, aş dori să-i mulţumesc doamnei inspector responsabil pentru programe comunitare din cadrul I.S.J. Dâmboviţa, doamna Cristina Groza, pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.


     Poate vă veţi întreba, pe bună dreptate, la ce a folosit deplasarea aceasta, până aproape de Polul Nord? Cu ce va ajuta ea comunitatea locală, în general, şi elevii Şcolii „Mihai Viteazul” Pucioasa, în special?!
     Răspunsul este următorul: în primul rând, am făcut cunoscută imaginea României, a oraşului Pucioasa şi a şcolii noastre celor 28 de participanţi la curs, profesori din 9 ţări europene (Olanda, Germania, Polonia, Slovenia, Grecia, Franţa, Italia, Estonia) şi celor 5 formatori. Aceştia au fost plăcut surprinşi şi impresionaţi de frumuseţea ţării noastre, de locurile pitoreşti, de tradiţiile şi de obiceiurile româneşti, de frumuseţea costumului şi a dansului popular românesc, de gustul bucatelor şi al băuturilor tradiţionale, de legendele noastre istorice, de multitudinea de activităţi şcolare şi mai ales extracurriculare în care sunt implicaţi elevii şcolii noastre; am reuşit să fac din România un punct de atracţie pentru viitoarele lor excursii.


     La rândul meu, am fost surprinsă de faptul că mulţi participanţi au asociat numele meu (Zamfir) cu cel al marelui artist Gheorghe Zamfir, pe care îl apreciază. Bineînţeles, îl „cunoşteau” şi pe Dracula şi Braşovul, şi capitala Bucureşti, dar şi amănunte precum: Timişoara – locul izbucnirii Revoluţiei din 1989, Constanţa – port la Marea Neagră, despre Munţii Carpaţi şi despre Delta Dunării. Am fost impresionată să aflu că România este şi în acest fel percepută în străinătate şi mai ales de faptul că mi-au cerut să le desenez harta României şi să localizez Pucioasa (le-am explicat chiar şi denumirea localităţii şi le-am arătat cu ce oraşe este înfrăţit oraşul nostru).
     Ca urmare, am iniţiat un parteneriat şcolar multilateral cu alte 5 şcoli (din Olanda, Grecia, Estonia, Slovenia, Italia), care sper să fie aprobat, iar elevii şcolii noastre să aibă un schimb real de experienţă cu elevii acestor şcoli. Totodată, am iniţiat un cerc de eJournalism, care va lua fiinţă începând cu anul şcolar 2010-2011, în cadrul căruia voi putea să pun în aplicare, cu copiii, competenţele dobândite la acest curs.

     În acest fel, voi contribui la creşterea prestigiului Şcolii „Mihai Viteazul” Pucioasa în comunitatea locală, regională şi naţională, voi promova imaginea localităţii Pucioasa în Europa, vom putea demonstra împreună că, deşi suntem o comunitate mică, avem resursele intelectuale şi puterea de muncă necesare aprecierii noastre în Dâmboviţa, în România şi, de ce nu, în Europa.